Viata de plastic


Dimineaţă de toamnă…Plouă… Grabită, plictisită, merg la serviciu. Ca de obicei, maxi-taxi nu mai apare. Nu m-a sunat (deşi trebuia). Fără teme pregătite. Somnoroasă, calc in băltoacă. Şi…Ah! pantofii mei. Şi aşa zi de zi. În fine, am ajuns la redacţie. Andrei mă aştepta deja. E membrul unei organizaţii HIV-SIDA. Are 30 de ani. E drăguţ, pozitiv, sociabil. Reuşesc să uit de mine. Andrei îmi spune că e HIV +. Nici nu mai ştiu ce simt…stau şi ascult. “Nu trăiesc cu asta, dar oricum nu trebuie să-mi neg identitatea. Sunt trei paşi pe care trebuie să-i urmez: Să accept, să învăţ să trăiesc cu aceasta şi să lupt. Nu trebuie să gîndeşti că HIV e o joacă. Şi totodată nu contează cum te privesc ceilalţi, important e cum decizi tu să trăieşti. Ne dezvăţăm să gîndim. Ducem o viaţă de plastic.Trăim doar cu gîndul la Internet şi telenovele, uităm că suntem o individualitate”. Viaţa e o provocare şi, de fapt, atitudinea e cea care contează. Plouă…Merg la serviciu. Aştept maxi-taxi. Nu mai vine. Decid sa iau troleibusul. Înca nu m-a sunat, dar cu siguranţă o va face mai tîrziu. Somnoroasă, dar energică – o nouă zi, şi e altfel!

[ Articol realizat în cadrul seminarului “Sănătatea reproductivă şi HIV-SIDA”, împreuna cu :

Alina Gusciuc ,Codreanu Alina,Cujba Lucia, Cerneţchi Ecaterina, Chiper Nina

4 thoughts on “Viata de plastic

  1. acest reporatj ma pus pe meditatie din prima data cind lam sculatat de la colegele mele de trainig, am inteles ca doar noi putem schimba starea de lucruri din societatea noastra, doar noi putem face ca viata persoaneleor HIV+ sa se schimbe deoarece ei sunt la fel ca noi si noi trebuie sa i sustinem , ei in primul rind sunt oameni si trebuie sa incercam sa ne despartim de viata de plastic, va multumesc astept comentarii la blogul meu http://www.burlacolga.wordpress.com

  2. E adevărat că viaţa „modernă” este privită prin prisma vitezei…Timpul… cel mai mare duşman şi cea mai mare provocare… Fugim, dar unde fugim? Grăbiţi…da, suntem grăbiţi căci totul se numără în minute, minute petrecute în ambuteiaje, îngrijorări şi uităm de ce e cel mai import lucru Să ne trăim viaţa…o irosim pe lucruri care de fapt sunt neimportante, dar care în fond ne constituie viaţa şi doar cînd aflăm că suferim de o anumită boală debia atunci începem să preţuim fiece clipă. În fond totul devine neimportant cînd punem pe balanţă Viaţa…Oricine are dreptul la viaţă şi nu e în dreptul nimănui să-i judece pe cineva fie el Hiv pozitiv ori ba, toţi Avem dreptul la viaţă şi uneori chiar putem învăţa de la Ei cum să preţuim clipa…Uitaţi un pik de griji…opriţi-vă pentru un min. priviţi frumuseţea naturii, savuraţi parfumul florilor, ciripitul păsărilor, zîmbetul persoanei iubite…lucruri mărunte, dar atît de importante…
    Bravo, un pasaj frumos din reportaj, merită atenţia!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s