Sunt fericiti Moldovenii sau Nu, e o inrebare la care caut raspuns



Moldova – cea mai nefericită ţară din lume
08.01.2008.

Va prezint in acest colaj de fragmente din diferite ziare opinia unui jurnalist american despre fericirea Moldovenilor,ctiti si spuneti-mi va rog daca sunteti de acord cu cele expuse mai jos?
Va rog frumos dati-mi un raspuns, vreau sa stiu cit de fericiti sunteti voi…
Eu personal nu sunt de acord cu parerea lui Erik Weiner, dar voi?

Repblica Moldova a obţinut un nou titlu nedorit: acela de cea mai nefericită ţară din lume, anunţă oficiosul în limba engleză al separatiştilor din Transnistria, Tiraspol Times. Publicaţia face referire la o carte, numită Geografia extazului, publicată de jurnalistul american Eric Weiner.

Jurnalistul afirmă că Moldova, este, pe de o parte, cea mai săracă ţară a Europei. Pe de alta, moldovenii au avut odinioară mândria de a fi parte a Imperiului Sovietic, însă acum ei au sentimentul că nu mai aparţin nimănui, a declarat Eric Weiner.
Autor: Claudiu Pădurean
Sursa: http://www.presa.md/

Recentele proteste din Moldova amintesc de cartea jurnalistului american Eric Weiner, „The Geography of Bliss” (Geografia Supremei Fericiri).
Pornit in cautarea celui mai fericit loc de pe pamant, Weiner a ajuns la concluzia ca moldovenii trebuie sa fie cei mai nefericiti oameni din lume.

Eric Weiner scrie ca viziunea lor superstitioasa despre lume nu e ancorata in nimic altceva decat in pesimismul care planeaza asupra acestui loc trist, Republica Moldova.

Moldovenilor le lipseste un simt puternic al identitatii, mandria nationala si speranta in viitor.

Daca la aceste lucruri adaugam saracia nimicitoare, putem intelege de ce un sfert dintre moldoveni traiesc si muncesc in strainatate, trimitand acasa bani care ajuta tara sa se mentina pe linia de plutire, noteaza publicatia americana, afirma scriitorul.

Presedintele Traian Basescu a declarat ca Romania va oferi moldovenilor o cale rapida individualizata catre cetatenia romana si europeana.

In acelasi timp, Rusia si-a promovat propria politica de acordare de pasapoarte in R.Moldova si Transnistria. Nu este clar cate pasapoarte rusesti au fost emise insa se spune ca ar fi vorba de mai multe mii.

Probleme de identitate

O examinare a istoriei acestui teritoriu incercat explica originile acestei crize de identitate a moldovenilor, pentru care zilele glorioase ale rezistentei lui Stefan cel Mare impotriva turcilor inglobeaza experienta si simbolismul natiunii.

Problemele de identitate ale moldovenilor merg mai departe de geografie si cetatenie, atingand nivelul limbii si, astfel, al constiintei.

In timpul erei sovietice, romana, limba nativa a doua treimi dintre moldoveni, a fost declarata ca fiind limba „moldoveneasca”, iar propagandisti sovietici importanti au creat un dictionar roman-moldovean, unde cuvintele in limba moldoveana erau scrise in alfabetul chirilic.

Chiar si in aceasta situatie, literatura in romana sau „moldoveana” a fost reprimata iar discursul public se desfasura in rusa. Si in ziua de azi, generatia mai varstnica vorbeste o frumoasa rusa fara accent, in timp ce tinerii folosesc romana ca prima limba si engleza ca a doua, desi cei inteligenti recunosc importanta practica a cunoasterii rusei.

Moldova, cea mai nefericită planetă

Andrei Udişteanu

Opinia jurnalistului despre călătoria în Moldova reiese şi din acest fragment din cartea sa, o relatare a unei plimbări cu autobuzul: „Fiecare faţă este îngheţată într-o expresie care pare goală, o expresie pe care am învăţat s-o recunosc ca fiind Privirea Posomorâtă Moldovenească”. Weiner mai sugerează şi că singurul lucru care îi face fericiţi pe moldoveni este necazul altuia.

În urma protestelor din aprilie, fostul şef al misiunii OSCE în Moldova, între 2006-2008, Louis O’Neill, a publicat un articol pe site-ul prestigioasei publicaţii „The Wall Street Journal”, unde aduce aminte de cartea lui Weiner. Acesta sugerează că ar fi totuşi o exagerare catalogarea făcută de jurnalist, însă adaugă: „Prinşi între România şi Ucraina, moldovenilor le lipseşte sentimentul identităţii, al mândriei naţionale şi speranţa pentru viitor. Acestea, adunate cu sărăcia care macină tot, pot explica de ce până la un sfert dintre moldoveni locuiesc şi muncesc peste graniţă, trimiţând acasă banii care ţin ţara asta pe linia de plutire”.
O VIZIUNE DE PESTE PRUT

Când nu-i mai arde casa
, basarabeanul spune că e fericit

Basarabenii privesc cu scepticism studiul care măsoară fericirea şi spun că Moldova nu poate decât să sufere de pe urma etichetei de „cel mai nefericit loc”.

„Moldovenii au două mari handicapuri: sunt creduli şi nu ştiu în ce ţară trăiesc, care le sunt rădăcinile, cine le sunt strămoşii. De aici li se trag toate nenorocirile, «nefericirile» – adevărate, metafizice, profunde. Restul sunt mofturi şi «nefericiri» conjuncturale”, încearcă o descriere a stării de spirit a basarabenilor criticul de artă moldovean Vladimir Bulat.

El răspunde tăios studiilor care plasează Moldova la capătul lumii: „Este o invenţie occidentală, iar metoda de investigaţie, pe care acea lume o aplică realităţilor, total diferite, ale Răsăritului dă, adesea, greş, dacă nu manipulează şi distorsionează de-a dreptul”. Bulat vede cu totul altfel viaţa peste Prut. El a văzut destui basarabeni care nu se pot plânge de lipsuri. „Ţine de însuşi modul lor de a exista, de a primi musafirii, de a-şi pavoaza pereţii cu covoare tip persan, de a umple masa cu toate de-ale gurii”.

Igor Cobileanski, regizor basarabean, vede şi el în studiul străin o doză de superficialitate. Admite însă că moldovenii nu sunt chiar nişte oameni fericiţi. „Mă detaşez să fac o condamnare dură a celor care spun că Moldova e cel mai nefericit loc de pe planetă. Un astfel de studiu face însă şi rău, în aceeaşi măsură în care face bine. Să ne uităm de exemplu dintr-o perspectivă a unui investitor străin. Dacă ar vrea cineva să investească în Moldova, probabil că va fi mult mai reticent dacă va primi un astfel de studiu”, spune regizorul.

Cât despre nefericirea în Mol dova, ea e de multe ori generată de problemele materiale, crede acesta. Experienţa unui văr de-al său pare a fi relevantă pentru a susţine ideea: omul lucrează pe şantier, „la Petersburg”. Voia să facă şi el „ceva agricultură aici”. „Zicea că nu ai cum. E o zonă foarte bizară, e greu. Însă nici el nu e fericit acolo, că îi este dor de casă
. La noi e cam aşa: dacă unui om îi arde casa în fiecare an, în anul în care nu-i mai arde, o să spună că e fericit”.

Acum, după protestele înăbuşi te de la Chişinău, regizorul a remarcat că în Moldova pluteşte dezamăgirea. „Nu e vorba de o stagnare, ci chiar de un regres pe care îl simţim cu toţii. Cei mai nefericiţi sunt intelectualii. Pentru că ei se consumă nu doar prin lucruri materiale, ci şi prin atmosfera din jur”, spune Cobileanski. Şi recunoaşte: el e patriot. Şi devine dureros să audă tot mai des cum prietenii se gândesc să părăsească ţara. „Mulţi dintre noi suntem acum la vârsta când începem să avem copii
şi trebuie să te gândeşti la viitorul lor. Noi încercăm să fim revoluţionari în spirit, dar ei s-ar putea să respire un aer contrafăcut”, conchide Cobileanski.

MESAJ DE PE „PLANETA MOLDOVA”:

A nu avea = o grijă mai puţin

Artistul basarabean Mitoş Micleuşanu, unul dintre fondatorii proiectului umoristic „Planeta Moldova”, vede lucrurile din perspectiva moldoveanului care a scăpat de „sindromul turistului” după venirea în România. Acum spune clar: poate că basarabenii se plâng pe moment, dar în secunda următoare revin, cu umor, la „starea lor de bine”.

Cât de justificat este un studiu care arată că Republica Moldova este printre „cele mai nefericite locuri de pe planetă”?
Probabil, dintr-un punct de vedere occidental, sondajul conţine ingredientele necesare din care să rezulte că moldovenii sunt cel mai nefericit popor, mai ales din perspectiva celei mai sărace ţări din Europa. Dar exteriorizarea imediată a nemulţumirilor poate indica mai puţine probleme decât în cazul unei bravade de genul: „Totul e minunat, sunt fericit”. Basarabenii se vor plânge pe moment, dar în secunda următoare vor reveni la „starea lor de bine” cu umor, bancuri şi un păhăruţ de vin!

Cât de „nefericiţi” vedeţi că sunt basarabenii?
În general, având o viziune „ruso-română” asupra vieţii, sunt mai sinceri şi mai laconici de felul lor, trec uşor peste probleme, nefiind ataşaţi prea mult de bunurile imediate: case, maşini, ţoale, poziţie socială. Basarabeanul este „autosuficient şi împăcat” cu ceea ce este şi ce are. Dacă am, e bine, dacă nu am, tot e bine şi o grijă mai puţin. Basarabenii sunt şi mai puţin puritani decât românii şi spun exact ceea ce simt pe moment. Sinceritatea funcţionează ca un fel de autoterapie. În Occident, este la modă psihoterapia, iar asta ar putea indica faptul că nu sunt în stare să depăşească problemele prin sine.

Cum privesc basarabenii situaţia acum, după evenimentele din Chişinău: sunt încrezători sau sunt dezamăgiţi?
Chiar dacă schimbarea vine mai lent, ea se produce. Nimic nu stagnează. Pentru schimbări majore sunt necesare mişcări majore. Din păcate, fără vărsare de sânge, oamenii nu pot schimba radical nimic. Probabil, în Basarabia încă nu a fost atins punctul de fierbere, atins de români în 1989. Dar chiar şi aşa, cu sacrificii serioase, România nu s-a schimbat decât la suprafaţă, în profunzime însă duhneşte a incompetenţă şi mentalitate proletară. Deci, nici vărsarea de sânge nu asigură tot timpul schimbarea, aşa cum tânjesc masele.

OPINIE DE SCRIITOR

Despre „obsesia «omului alb»”

Scriitorul basarabean Vasile Ernu nu crede în măsurarea fericirii. Mai degrabă, spune acesta, putem măsura cât de săraci sau bogaţi suntem. Astfel, în opinia sa, un astfel de studiu nu face decât „să esenţializeze nişte «concepte» şi să facă comerţ cu diverse clişee împachetate sub ideologia unei pseudoştiinţe”.

„E veşnica obsesie a «omului alb» care se crede civilizat şi consideră că trebuie să cartografieze lumea «barbară» pentru a o civiliza. Trăim într-o cultură în care «răul» şi «binele» nu mai sunt atât de clare. Unii dau bani scumpi ca sa vadă «nefericirea aborigenilor». Occidentalul civilizat se hrăneşte din această «nefericire a barbarilor». De fapt, toată această tipologizare are sens doar în spaţiul occidental, fiindcă toate relaţiile umane «s-au monetizat » şi atunci este foarte uşor să spui ce este fericirea. Pentru lumea arhaică fericirea este nepreţuită, iar pentru lumea modernă fericirea are un preţ”. Scriitorul pune o concluzie clară: Basarabia este un spaţiu ca oricare altul, cu trăsăturile specifice şi cu problemele lui.

„Basarabenii sunt şi ei «nişte» oameni ca mulţi alţii. Nu pot să fac o scală de la 1 la 10 şi să analizez sentimentul nefericirii. Eu mă tem de popoarele care se consideră «prea nefericite », însă cele «prea fericite» mă îngrozesc. Excesul de fericire ţine de idiotism şi de lipsa de reflecţie”, spune Vasile Ernu

Posted in 1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s