o istorioara care m-a frapat, si care am primit-o de la un prieten de al meu, DJ la radio din Glodeni, sa fiti atenti deoarece este o istorioara nu pentru acei cu nervii slabi


O familie fără drept de viitor

Era o zi de sâmbătă, când m-am hotărât să plec la Mihăiţă, care avea să ne spună despre viaţa lui cruntă pe care a trăit-o în trecut.
Mihăiţă este un băiat de doar 14 ani din r-nul Râşcani,care s-a hotărât să –şi divulge taina care-l măcina zi de zi şi îi provoacă durere şi suferinţă.

Mihăiţă ce înseamnă viaţa pentru tine ?

“La început viaţa mea părea frumoasă pentru că în familia mea domina spiritul de fericire si bună înţelegere dar am constatat mai târziu că toate astea aveau sa fie vremelnice.
La moment viaţa pentru mine are prioritate atâta timp cât trebuie să-l cresc pe frăţiorul meu rămas numai cu mine pe această lume.”

Mihăiţă povesteşte-ne despre necazul care s-a abătut peste familia ta?

“Aveam 6 anişori nu ştiam ce înseamnă răul sau sfada,vulgaritatea, sau bătăile,pentru ca eram obsedat de poveştile lui “Ion Creangă “ pe care mama mi le spunea înainte de somn,şi eram preocupat să mă joc in nisip şi alte chestii copilăreşti. Dar în acea perioadă a apărut pe lume frăţiorul meu Petrică,odată cu naşterea lui, în familie au apărut nişte pierderi financiare care se pare, au fost factorul principal ce l-au făcut pe tata un monstru.
Banii câştigaţi de tata, erau folosiţi pentru fratele meu, care de mic avea ceva probleme cu căile respiratorii, iar pentru aceste servicii se cheltuiau mulţi bani, nici nu ne ajungeau …astfel mama împrumutase de la nişte rude suma de 1.500 lei, pentru a merge la tratament cu Petrica.
Tata lucra la o uzină de materiale de construcţii din sat, iar mama fiind după sarcină stătea acasă cu frăţiorul.
O duceam greu uneori lipsea pâinea de pe masă, dar le înfruntam pe toate deoarece mama era o fiinţă puternică care lupta pentru binele nostru.
Îmi aduc aminte de acea zi de miercuri, care a fost şi va rămâne coşmarul vieţii mele. Era o zi de decembrie, cu o seară extrem de friguroasă , stăteam cu mama şi frăţiorul la gura sobei si la lumina opaiţului, aşteptând-ul pe tata de la lucru. Ceva mai târziu apăru… Intrase în casă băut, lucru pe care rar îl văzusem eu vreodată. A strigat la mama s-ăi pună ceva pe masă,aveam nişte pâine tare, pe care mama o puse deasupra castronului sa se facă mai moale la abur, şi nişte untură pe care o puse în cratiţa la încălzit. După 5 minute de tăcere se aşezase la masă şi văzând ce i se puse pe masă a început să strige cu cuvinte necenzurate la mama si o stropi cu tigaia în care se afla untura topită, extrem de fierbinte direct in faţă,mama căzuse jos şi se vîrcolea ca un şarpe de durere, iar el s-a năpustit asupra ei lovind-o puternic şi neîncetat cu pumnii în cap.
Văzând ce i se întâmpla mamei am început să plâng să ţip, frăţiorul meu răcnea pe pat ,iar tatăl văzând că noi ne-am agitat atât de tare, m-a apucat de după cap şi deschise portiţa de la sobă ameninţându-mă că mă bagă cu capul în foc, dacă mai scot vreun sunet. Mama se resimţea pe podea gemând de durere plină de sânge,iar monstrul căruia i-am spus în acel timp tată, striga întruna că el aduce banii în casa şi că trebuie să îl întâmpinăm cu mâncare caldă şi bună. Dar în acel timp la uşa casei, auzind certuri şi strigăte de groază, venise vecinul nostru Viorel, care bătea la uşă, tatăl, speriat a luat-o pe mama care îşi pierduse cunoştinţa,şi o târî pe jos în camera vecină .Deschise uşa vecinului şi îl întrebă ce doreşte, iar Viorel îl întrebă ce se întâmpla aici ,tatăl motivase că copilul cel mic plânge pentru ca îi făcuse baie, astfel a rezolvat problema şi s-a reîntors în casă. Venind înapoi turbat de alcoolul care îşi făcea efectul în organismul său, a început din senin să mă lovească cu mătura peste cap ,in spate unde năpădea ,până am leşinat pe pat. Dimineaţa m-am trezit cu echipajul de urgenţă la patul meu,după aia am fost dus la spital,mă resimţeam după violenţa pe care tata a avut grijă să mi-o aplice la o vârstă aşa fragedă. Deodată am presimţit că ceva nu e în regulă ,şi am întrebat unde este mama şi frăţiorul meu,iar asistenta îmi răspunse că ambii sunt bine.

Aici pe faţa lui Mihăiţă am observat lacrimi, care mi-au dat şi mie în urma celor spuse şi auzite de la el ………….au urmat vreo 3 minute în care a plâns… a plâns jalnic exprimându-şi durerea cel apăsa zi de zi .

“Doamna medic şef s-a apropiat de mine şi m-ia spus trist şi cu un zâmbet cinic că mama a plecat la spital în Chişinău şi când se va face bine va reveni din nou la voi. Atunci inima îmi şoptise şi ştiam parcă că mama nu se va mai întoarce…………….
A trecut 1 an şi jumătate, când zi de zi întrebam unde este ea când va veni, şi în final îmi spuse psihologul care se ocupa de starea mea şi a frăţiorului,precum că mama este şi va fi mereu alături de voi păzindu-va de acolo de sus,am plâns enorm de mult ,anii de clase primare de la orfelinat au fost ani negri in care visam mereu s-o mai văd măcar odată pe mama, dar acest lucru îl puteam face numai uitându-mă la pozele ei.

Mihăiţă, spune care a fost finalul acestei tragice întâmplări:

„Eu leşinasem pe pat, dar fratele meu mic, fiind flămând, şi îndurând frigul ce se lăsase în casă, plângea întruna iar mama zăcea în camera vecină,tatăl care s-a dovedit a fi un monstru, o mai şi violase acolo jos, în urma căreia mama a decedat. Iar el speriindu-se a fugit de acasă sunându-i unui vecin să cheme urgenţa la noi în casă, nu am văzut-o nici măcar decedată deoarece a fost înmormântată de vecini, rude nu aveam in ţară iar bunicii mei decedaseră într-un accident rutier. Astfel eu cu frăţiorul am ajuns la orfelinat, iar tatăl la închisoare condamnat la detenţie pe viaţă.”

Mihăiţă ce planuri ai de viitor? ai trecut peste cele întâmplate?

“Peste coşmarul ce sa abătut peste familia mea nu am trecut şi nici nu cred că e posibil, deoarece e incredibil să te gândești că numai ai mamă sau tată. Dar eu un lucru nu pot înţelege.. de ce eu?de ce familia mea?

Partea cea mai frumoasă a poveştii mele de viaţă este că Petrică fratele meu creşte frumos, a început deja să meargă la grădiniţă şi sunt cel mai fericit că nu va creşte lângă un tată violent, ci doar alături de un frate iubitor şi puternic, pentru că am avut ambiţia de a supravieţui şi de a trece peste aceste experienţe traumatizante.

Povestea de mai sus nu este unica şi îmi pun întrebarea oare câte familii mai sunt intr-o stare agravată în care domină violenţa?
Răspunsul este că violenţa este aproape în fiecare casă,societatea preferă să ignore acest fenomen,considerând-ul un domeniu privat,un subiect tabu. Studiile arată că doar o mică parte din cazurile de violenţă în familie sunt oficial înregistrate şi asistate. Oamenii rareori solicită sprijinul specialiştilor pentru că le este frică sau ruşine,nu au suficientă informaţie şi pentru că accesul la servicii de asistenţă complexă este limitat.

Fiecare a patra femeie din Republica Moldova este victimă a violenţei în familie,fie fizică,sexuală,psihologică sau economică.
Cei mai expuşi riscului de violenţă în familie sunt femeile cu vârsta cuprinsă între 20-40 de ani ,deşi sunt înregistrate şi cazuri în care victime ale violenţei în familie sunt bărbaţii.
Violenţa are loc în familii cu statut social şi nivel economic diferit,majoritatea victimelor violenţei provin însa din mediul rural şi din familii dezorganizate socialmente vulnerabile.
Violenţa se perpetuează din generaţie în generaţie,băieţii preiau de regulă comportamentul violent al taţilor atunci când îşi creează propria familie,iar fetele acceptă violenţa în faţa soţilor/concubinilor/partenerilor.

Dacă şi tu eşti o victimă a violenţei în familie (violenţa fizică sau verbală provocată de soţ ,sau de o rudă apropiată), află că iţi oferă sprijin şi protecţie prin intermediul centrelor de adăpostire şi consiliere juridică şi psihologică a victimelor violenţei în familie. Pentru a găsi un adăpost în zona în care locuieşti, poţi contacta Linia Fierbinte la numărul 0 800 77777 apeluri gratuite de pe teritoriul Republicii Moldova,consultaţii individuale confidenţiale şi anonimat în limba rusă,romana sau engleză. Sau 0 8008 8008 telefon de încredere pentru femei, apel gratuit anonim şi confidenţial. Sunt tânăr şi îmi pasă ţie nu ???

Articol scris de elevul clasei a 12 real din Liceul Teoretic com. Balatina, voluntar al Centrul tânărului jurnalist din Moldova (CTJM) Vatamaniuc Sergiu cu mare drag pentru toţi cititorii raionului Glodeni.

Posted in 1

One thought on “o istorioara care m-a frapat, si care am primit-o de la un prieten de al meu, DJ la radio din Glodeni, sa fiti atenti deoarece este o istorioara nu pentru acei cu nervii slabi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s