poezii

inviere-lumanare-thumb-250-0-18

Sufletul…
E duh, e suflet, infinit
E tot ce avem în noi
Frumos sau rău sau umilit
E darul de la Dumnezeu.
Zburăm cădem şi ne lovim
Carnea de pe noi ne doare
Dar duhul, sufletul din noi
Pentru adevăr, el moare….
Sperăm, iubim ne bucurăm
Filtrăm bunul de rău
În sufletul nostru rătăcit
Din corpul nostru murdărit…

Din cer…
Mă uit din cer la tine,
Si vreau să -ţi vorbesc,
Dar luna, stele, norii
Ochii îmi orbesc.
Ploaia plină de şoapte,
Eu ţie ti-o trimit.
O rază de lumină,
De la al tău iubit.
Aş vrea să vin la tine,
Să ne iubim cu drag,
Si roua dimineţii,
Ne mângâie pe obraz.
Când soarele răsare,
Când luna e pe cer,
Eu de aici din ceruri,
pe tine te veghez.
Poate va veni odată,
şi ne vom vedea.
Dar până atunci iubito,
Trăieşte viaţa ta.

Geamul vieţii
Mă uit pe geamul vieţii,
Privesc la infinit.
Privesc nemurirea,
În care am venit.
Eu merg pe drumul vieţii,
Cu al dragostei fior,
Cu bucurie-n suflet,
Cu soarele în zori.

Odă Despărţirii
O, despărţire mulţumesc
Că ai venit la mine,
Fiorul libertăţii îl simt,
Cum curge acum în mine.

O despărţire mulţumesc
Că ai străpuns tu corpul,
Eram gata să-l părăsesc
Pentru iubitu-mi, fostul.

Îţi mulţumesc că ai redat
Iluzia trădată,
Ca pe un film acum privesc
Viaţa ruinată.

O despărţire am înţeles
Eu gustul libertăţii.
Pe noi căi acum pornesc
Spre un viitor mirific.

Tu umbra neagră ai străpuns,
Iluminându-mi viaţa.
Ca pasarea acum eu zbor
Spre înaltul cer măgulitor.

Fără tine (vers alb)

Nu respir. Eu simt că doare.
Pleci şi linişte…
Zâmbetul tău în suflet îl ţin,
Ca o icoană, ca un sfânt mir.
Absenţa ta, ascuţit, cuţit.
Răni de durere pe inimă rămân.
Atingerea ta un leac.
Mii de fluturi zboară când mă săruţi.
Dar mii de clipe mor fără tine.

Fericire

Fericire cuvînt inutil
Ea vine, dispare
Noi suferim.

Fericire umbră de vis
Apare, dispare
Ne aruncăm în abis.

Vrem noi fericirea,
Ea nu ne vrea,
Cîte o picătură
Ne aruncă din ea.

Groapa albă
Groapă albă e moartea,
Tunel nesfîrşit.
Lumina ne cheamă,
Spre infinit.

Groapă albă e viaţa
Unde suntem.
Noi mergem, noi mergem
Dar pentru ce existăm

Ne zbatem în groapă,
Ne îngropăm.
Probleme, rutină,
E tot ce avem.

Eu zbor
Eu zbor spre tine
Dar parcă nu aş zbura,
Eu te iubesc,
Dar parcă nu prea.

E negru, e alb,
Alegere grea.
Te vreau iubire,
Dar parcă n-aş vrea.

În inima rece,
Te –am adăpostit,
Sentiment ce trece,
Sentiment iubit.
În sufleul rece,
Tu acum trăieşti,
Tu acum ai scopul,
Să mă încălzeşti.

Poezii dedicate persoanelor care îşi petrec toată viaţa pe scaunul cu rotile….

Mă îndrept spre tine
De pară aş zbura
Inima, sufletul
Pentru tine aş da…
Îmi cresc aripi
Sunt fericit
Nu am picioare
Dar sunt fericit…

Viaţă pe roţi

Istoria vieţii o povestesc
Pe rotilele vechi ce mă călăuzesc,
Ele-mi sunt martori
La lacrimi de dor,
La zîbetul ce este doar un decor.
Pe roţile astea am iubit şi iubesc.
Pe roţile astea eu viaţa trăiesc.

3 thoughts on “poezii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s