Cît trăim pe acest pămînt mai există un lucru sfînt

Frumoase sunt cuvintele lui Nicolae Dabija dar și pline de adevăr, căci omul este lucrul sfînt lăsat de Dumnezeu pe pămînt. Omul este este cea mai mare taină, plină de dragoste și compasiune, bucurie și fericire.
În noi și –au pus speranța stră stră buneii noștri, nouă ne au gătit drumul, pentru noi au luptat în războaie, nouă ne au construit temple pentru ca noi să ducem lumina creației pînă la sfîrșit…
În noi ducem istoria rudelor, neamului, omenirii… în noi se păstrează emoția universului, zîmbetul copilului, bucuria mamei, mîndria tatei și multe alte emoții care ne îndreaptă mai departe.
Omul sfințește locul, noi dăm valoare casei unde trăim, cîmpiei unde ne jucăm, școlii unde învățăm, bisericii unde ne rugăm, pentru noi ele sunt cele mai sfinte locuri, căci noi le am imortalizat în arsenalul nostru cu amintiri frumoase, noi le am conturat istoria și le am pus pe pedistalul amintirilor frumoase…
Cine dacă nu omul este acel lucru sfînt care cutreiră pămîntul și dă sens vieții, cine dacă nu întruchiparea lui Dumnezeu, căci suntem făcuți la trup și chip ca și forța supremă, va semăna semința binelui și a dragostei.
Citind aceste rînduri o să mă întrebați:
– Dar cum rămîne cu războaiele, revoluțiile, violența și multe alte fărădelegi săvirșite de om?

Omul este marea taina, atunci cînd se naște și este un îngeraș de copilaș toți îl iubim și îi oferim tot cei mai bun să-l creștem să-i oferim o viață mai bună, dar nimeni nu știe cine o să devină acest copil ce roade o să aducă societății, să fi știut de la început ce persoană o să devină, îi curmam viața? Nu, fiecare își are destinul și își are rolul său în univers. Fiecare om are dreptul să aleagă răul sau binele, să semene dragoste și bucurii sau să năruiască aceste sentimente. Noi nu trebuie să ne facem grji pentru acești oameni deoarece precum există yn – yan, albul și negrul, așa și raul și binele va exista, doar totul este în paza lui Dumnezeu.

Publicat în Fără categorie

da-mi noptile inapoi

gata, m-am maritat, dar au venit sentimente si momente placute dar de cite ori ascult piesa aceasta imi amintesc de nazbitiile mele facute cu varmea, care la rindul ei sa maritat.
si chiar la nunta ei am dansat amindoua piesa aceasta, ma credeti sau nu dar plingeam si de bucurie dar si de nostalgie dupa clipele pline de vintul independentei, copilariei, dragostei copilaresti si libertatei… momentele in care amindoua parca zburam spre aventuri si momente pline de viata…
acum sunt fericita am un sot dar in sufletul meu o sa fie mereu un locusor pentru lada cu amintiri placute din adolescenta…

Publicat în Fără categorie