Frunze cad, Frunze rămân,
Frunze zbor, Frunze mor plângând….
Aceasta poezie fără sens m-a urmărit toată după amiaza, când o așteptam în parc cu un trandafir alb în mîină. Frunzele atinse deja de venirea lui octombrie îmi cădeau ușor pe umăr și parcă își luau adio de la mine și de la natură…
Timpul trecea, razele soarelui mă mângâiau dar ce folos dacă nu era ea lîngă mine, timpul necruțător se scurgea pe lângă mine fără nici un folos, am avut parte doar de un frumos apus, care l – am privit printre stropii colorați ai havuzului…
ochii mei obosiți și deja disperați priveau înspre intrarea în parc cu speranța că va apărea figura ei, și îmi va fi mai ușor pe suflet…
dar nu a fost să fie, stau și scriu singur pe blog cu o lumânare care acuși se va stinge și întunericul iar mă va îmbrățișa…
– “ acum să mă uit cîți vizitatori am eu azi”, se gândi Dragoș și repede își controlase panelul de control al blogului.
Dragoș e un blogger înflăcărat blogul sau era mândria lui și ținea sa aibă cîti mai mulți vizitatori, atrăgându-i prin destăinuiri sufletești și articole psihologice interesante.
Fiind un psiholog în devenire îl interesa comentariile cititorilor săi la diferite articole scrise de către el.
Și în viața reală, nu numai în viața virtuală iubea să meargă în vizită și să fie vizitat de către oameni interesanți, iubea discuțiile productive, nu dorea să piardă timpul în zadar. Orice greșeală făcută de alții o lua în seamă căci motoul lui era: “ învățate pe greșelile altuia”, nu – și permitea să facă multe greșeli, prea mult își iubea viața, pentru a o irosi pe nimicuri. Cărțile bune, mâncarea bună și muzica de calitate nu lipseau de la el din casă, se străduia să se alinte, și sa trăiască viața frumos.
Fiind al treilea la părinți nu a fost cel mai răsfățat după cum sunt alți mezini, lui i – a revenit ceia ce mai întâi a fost a fraților, nici de dragoste părintească tot nu sa bucurat prea tare, fiind nevoit din adolescență singur să – și facă rost de haine mai bune, accesorii, care de obicei îi fac pe adolescenți să se simtă mai siguri pe ei.
S- a învățat de mic să aleagă oamenii, și să – i înțeleagă în așa fel încât sa-i lege de sine pe mai mult timp.
Un sunet perturbase tăcerea și somnul care deja îl amețise pe Dragoș, era telefonul.
– Alo, tu ești la ora aceasta? Te – am așteptat în parc, nu ai venit. De ce?
– Sunt în drum spre tine, când o sa vin o să- ți explic, pregătește- mi o baie fierbinte te rog…
– Ok. Te aștept
Dragoș aprinse lumînările pe marginea căzii, apa răsufla cu aburi fierbinți, aroma ispititoare îmbătase toată casa, șampania o aștepta pe Gloria pe masă, muzica cânta ușor. Atmosfera era gata de o noapte de dragoste, o aștepta pe ea să pășească pragul, o aștepta sa se golească…
Momentul acesta nu se lăsase mult așteptat, Gloria venise la el, moartă de oboseală și dorea cu tot dinadinsul să se înmoaie în apa fierbinte pentru a scoate durerea picioarelor și a spatelui… doar sfârcurile trandafirii se ițeau deasupra apei, dorindu – se sărutați dar în rest tot corpul căuta odihnă, prea multă energie i- a luat azi obținerea unui credit de la bancă, prea mult efort depus, dar era pentru omul care îl iubea și o făcea cu plăcere… chiar și faptul că a pus casa în gaj nu o deranja căci îl iubea.
Dragoș i-a demonstrat după părerea ei că el e demn de toată încrederea, și că no să o facă să se dezamăgească în el…
Își alungă toate gândurile din cap, vroia liniște, vroia dragoste.
Săruturi line și adânci ii înfiorau corpul, mîinele lui cei cuprindeau sînii și se jucau cu ei o făceau să- și deschidă canale de energie neștiute, o fierbințeală simțea în burtă, o fierbințeală ce se ridica încet, încet în sus, vroia să se lase pradă mâinilor lui, în apa caldă din cadă doua corpuri se contopise în unu, și oftaturile lungi de plăcere își lăsau ecourile în aer, capul ei simțea cum alunecă sub apă, dar se lasă dusă de val căci lipsa aerului și plăcerea îi produceau o enormă satisfacție, simțea cum vede raiul, sub pulsațiile bărbatului de deasupra ei, îl iubea și îi încredința și viata sa lui, vroia să- I simtă virilitatea lui, vroia sa -I simtă mirosul corpului… într- un extaz ea văzuse culmile raiului, și se adâncise în brațele lui pentru a lungi pe cît e posibil sentimentul…. Amant mai bun și mai gingaș ea nu avuse, și orice moment de dragoste ea îl imortaliza în mintea ei pentru a avea ce își aduce aminte în caz că nu vor mai fi împreună. Ideile acestea de despărțire îi veneau uneori în minte dar nu vroia să se lase pradă dubiilor, lasă încrederea să – i domine sufletul și rațiunea.
Miros de medicamente îi inunda sufletul, nu poate suporta spitalele dar ce să facă trebuie să facă asta… Dragoș mergînd pe holul cenușiu și sumbru al spitalului, își insufla că totul se va termina cu bine și planul pe care și la pus la cale va avea un final fericit…
– Dragoș, simțise o bătaie ușoară pe umăr, era medicul Linei.
Salut, ai venit la Lina, am vesti bune tratamentul a dat rezultate, febra a scăzut și analizele sunt bune, degrabă va merge acasă …
– Super… bucuria și calmul pusese stăpînire pe Dragoș, era în culmea fericirii, deoarece sănătatea Linei era foarte și foarte importantă pentru el …
Mersese – ră repede spre salonul Linei să o îmbrățișeze de fericire… avea nevoie să o simtă acum lingă el, simțea că inima o să-i sară din piept de excitarea pe care o simțea acum.
– Lina, Lina… fata nici nu observase ca deja era în brațele lui Dragoș, el era așa de fericit încît nu observă că o sufoca cu îmbrățișarea sa. Lina chiar se mirase de bucuria lui, îl privea în ochi și nu înțelegea pentru cine el se bucura asa de tare pentru ea sau pentru el…
dar ce mai contează cînd are grija de ea, o vizitează în fiecare zi și a și plătit tratamentul, oare poți să găsești un potențial logodnic mai bun? Era fericita că îi este aproape, îl iubea. Dragoș era atît de excitat încât nu mai putea rezista, mîinele lui începeau să se joace pe sub plapuma cei acoperea corpul Linei, corp ce deloc nu se împotrivea jocului erotic a mîinelor lui Dragoș.
Un sărut lung și dulce îi exalta deasupra planetei, nu mai realiza unde se află, îi creșteau aripi ce o duceau până la cer și înapoi îl dorea si il dorea cu ardoare, nu mai conta ca in jurul salonului sunt zeci de oameni chiar era si mai incitant sa te dedai jocului iubirii in asa anturaj…
-Lina, Dragos putem vorbi…
ups… Ochii medicului se aruncara deasupra decolteului bogat al linei, care ardea de dorinta, ceia ce se vedea prin prisma sfirucrilor proiemente, si care parca doreau sa sparga capotul cu care era imbracata,
ma scuzati ca va intrerup, dar vreau sa va arat rezultatele analizelor…
– Da. Da va ascult ii raspunse Lina dintr o suflare caci mai mult nici nu putea vorbi…
Dragos isi arunca si el privirea asupra rezultatelor, dar numai ochii, miinele lui erau prea ocupate cu burtica Linei pe care o mingia cu ardoare… el sorbea fiecare cuvint pe care il spunea medicul deoarece in acelasi timp informatia pe care o spunea medicul era direct legata cu viata lui de mai departe, si bucuria pe care o avea in suflet era direct proportional cu miingierile care era tot mai adinci si mai adinci,centimetru cu centimetru se indrepta in josul burtii, si o facea cu atita tandrete ca fiecare nerv era trezit, si impulsuri de excitare erau trimise pe tot corpul, si o facea destul de involuntary deoarece el uitase ca este inconjurat de oameni, era prea fericit…Lina se tinea din rasputeri sa nu ofteze, deoarece miinele lui deja ajuzese ra in punctul feroce.., miinele ei erau infipte in plapuma ce o acoperea si il privea atent pe medic dar gindurile, simturile ii erau astupate de oftaturile ei interioare care acus acus ii se vor revarsa la suprafata…
Blogul Jrizzei 