“Azi a murit mama” acestea sunt cuvintele şoptite de buzele mamei de pe portretul care stă pe masă, azi sunt 3 ani de la plecarea ei… Lacrimi îmi curg pe obraz, sufletul vrea să iasă din corp, durerea care a început să se furişeze a devenit insuportabilă… M-am aplecat asupra cutiuţei pe care o păstrez cu mare sfinţenie, era bogăţia mamei, o brăţară ieftină pe care tata i-o dăruise, un parfum şi nişte cercei cărora le-a căzut pietrele. Era tot ce a mai rămas de la mama. Nu pot să le ţin în mână prea mult, amintirea taie inima.
Trebuie să plec la şcoală e ultimul sunet, îmi iau rămas bun de la patru ani de învățătură , de la clasă şi de la profesoară care îmi devenise o povățuitoare, o bună prietenă, o mamă… Două despărţiri e prea mult…pentru o zi.
Aş vrea să-i dăruiesc ceva ca să mă adauge în inima ei, dar ce? Bani nu am, tata nu e acasă. Cred că o să-i dărui o bucăţică din inima mea…
Copacii sunt trişti şi ei, îmi zic la revedere, o vară ne v-a despărţi. Cu greu mă stăpânesc să nu plâng, e o zi dureroasă, amintirea plecării mamei şi despărţirea de azi.
Mă apropii de profesoară, chipul ei parcă ilumina raze de soare, ne strânge lângă ea pentru a ne săruta şi pentru a ne spune la revedere. Toţi sunt cu cadouri, frumos împachetate, scumpe pe care eu nu pot să mi le permit… eu încet mă apropii cu pachetul meu învelit în peliculă, încleiat cu scotch pentru ai da de la mine ce am mai scump…o părticică din sufletul meu…
Învăţătoarea deschide cadourile pe loc, ajunge şi rândul meu. Cerceii şi brăţara au mirat-o, dar in acelasi moment şi i-a pus la urechi şi brăţara la mână.
– E tot ce am mai scump de la mama, sunt pentru dumneavoastră…
– E cadoul cel mai frumos care mi la oferit vreodată cineva.
– Îi aparțineau mamei dar sunt ale dumneavoastră, Dragă profesoară, pentru o a doua mea mamă…
Ea m-a cuprins la pieptul ei, cuvântul mamă a fulgerat-o… emoţie, tristeţe, amintire se perindau pe faţa ei… ochii nu mai puteau să şi reţină lacrimile…
– De mult nu mi-a spus nimeni cuvântul mamă, de când a plecat fetiţa mea…
creatie proprie…. nu se bazeaza pe fapte reale…
e un vis urit
Blogul Jrizzei 